Începem cu cel mai mare risipitor de benzină care, paradoxal, este mai mică
piesă a automobilului.
Poantoul. Pe lângă vârful lui trec sute chiar mii de litri de benzină care
conţine impurităţi microscopice (uneori chiar „macroscopice”). Acestea au un
efect abraziv; ele uzează atât conul cât şi scaunul pe care acesta trebuie să
calce atât de precis încât (atunci când poantoul este închis) să nu poată trece
pe acolo nici măcar o picătură de benzină. Să nu uităm că amândouă piesele (atât
conul şi scaunul) sunt de metal; că forţa cu care plutitorul acţionează este o
nimica toată şi că totuşi aceste două piese metalice apăsate doar cu o forţă de
câteva grame trebuie să fie perfect etanşe la benzină care este un lichid
dintre cele mai pătrunzătoare. De aici, putem deduce că poantoul şi scaunul său
sunt piese de mare precizie.
La uzura lor mai contribuie şi faptul că
plutitorul „pluteşte”, adică se „clatină” permanent. Din această cauză şi
poantoul care este împins totdeauna de braţul plutitorului oscilează mereu
având ca centru de oscilaţie tocmai scaunul care suferă eroziunile pomenite. Când
poantoul şi scaunul sunt uzate (se poate vedea un cerc alb-cenuşiu pe conul
acului), benzina începe să treacă printre zonele uzate care, din lucioase au
devenit aspre (asperităţi microscopice). Unii pot zice „poantoul meu e bun,
deoarece nu am văzut niciodată carburatorul de bordat”. Dar se înşeală. Orice
motor consumă benzină, chiar atunci când merge în ralanti. Deci, dacă pe lângă
poantoul „închis” (vorba vine!) trece benzină ceva mai multă decât îi trebuie
motorului la ralanti, carburatorul respectiv nu va fi debordat; adică pereţii
exteriori ai bazinului nu vor fi umezi de benzină. Pe dinafară nu se vede
nimic, însă înăuntrul carburatorului benzina începe să debordeze discret, la
ralanti, picurând de la pulverizatorul principal în difuzor. În astfel de
cazuri, care sunt monedă curentă, este imposibil să se regleze un mers în
ralanti uniform.
Termostatul este o piesă importantă dar, din păcate, nu prea durabilă. În
plus, adese ori este „bănuită” pe nedrept de unii mecanici că ar fi vinovată de
supra încălzirea motorului, drept care foarte multe auto-vehicule circulă pur
şi simplu fără termostat! Adese ori, posesorii maşinilor cumpărate de ocazie
nici măcar nu ştiu că motorul nu are termostat. Ca şi cu poantoul, pe dinafară
nu se vede nimic! În schimb, motorul suferă; mai ales iarna cilindrii se
termină repede, distruşi de efectul coroziv accentuat al substanţelor care se
condensează pe ei. Este bine să ştim că toate radiatoarele sunt dimensionate
larg, astfel încât, chiar dacă maşina circulă în zile caniculare cu 40-45 C la
umbră, lichidul de răcire să nu fiarbă. Să ne gândim ce se întâmplă în motor,
dacă aceiaşi maşină circulă fără termostat, într-o zi de iarnă cu ger de -10
grade sau -20 grade C. Temperatura blocului va fi de 30-40 grade celsius,
arderile vor fi permanent imprefecte, se va scurge mereu benzină de pe cilindri
în baia de ulei, vom polua atmosfera cu hidrocarburile nearse care vor ieşi din
ţeava de evacuare. Toate aceste sfaturi şi afirmaţii sunt relatate de direcţia
chestionare auto (DRPCIV) şi pot fi accesate intr-o gamă mult mai variată pe
site-ul oficial http://c-drpciv.ro/. Pe site de asemenea mai găsiţi cele mai noi maşini, automobile, lac cel mai bun preţ şi informaţii despre înmatriculări auto, noxe de poluare. Pe
scurt, vom avea putere insuficientă, deşi consumul de benzină va fi excesiv. Ne
bucurăm când sunteţi alături de noi şi luaţi in considerare sfaturile în
domeniul auto. Mulţumim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu